Liviu Negoita – muza pt. Laura Andresan

Într-o zi, i-am propus un interviu. Şi am avut grijă să-l programăm seara. Searăliviu negoita rece, întuneric, sediul PD din Kiseleff. Eu, îmbrăcată în roşu, el, deschis la cămaşă, lejer, relaxat.

- Hai, Laura, zi-mi, ai pe undeva un reportofon ascuns?

- Bineînţeles, doar sunt ziarist.

Am scos reportofonul şi l-am aşezat pe biroul politicianului. Închis.

- Scuză-mă, mă retrag două minute.

M-am retras în toaletă. Am pornit al doilea reportofon, îndesat în buzunarul secund al multor modele de genţi. M-am reîntors cu machiajul uşor refăcut şi am început interviul. Ştiam ce va urma. În timp ce vorbeam l-am observat pe Liviu transpirând. Ştiam ce face. Se masturba, şi-o freca pe sub birou. Mi-aş fi dorit să nu mă fi uitat. Nonşalantă, i-am privit gestul, i-am observat disperarea mâinii ce freca un penis, cu un posesor probabil excitat de faptul că-l privesc. Da, am văzut şi mi-a fost greaţă. Un organ sexual masculin păros, frecat de o mână teleghidată, scos prin şliţul unor pantaloni probabil de firmă.

-Vrei? Îl vrei

-Nu, niciodată!

“Bărbaţii la feminin”

Laura Andreşan